într-un anumit moment al după-amiezei, cineva observă că înăuntru este întuneric. apasă pe un buton şi se aprind sutele de neoane. în redacţie se aude atunci un clinchet ca de clopoţei de alamă.

în chiuvetă e o lentilă de contact a unui coleg care s-a spălat pe ochi.

open space. toată hala asta are câteva zeci de nuanţe de gri. automatul de cafea face un espresso în 30 de secunde şi o cafea cu lapte în 41 de secunde. într-un an pierdem patru ore în faţa aparatului de făcut cafea. iar cafeaua e groaznică.

salvăm în docx, spaţiem la 1.5, pe o rază de câţiva metri ne ştim unii altora soneriile telefoanelor. apăsam refresh obsedant, ca nişte cretini. o data pe an, sau chiar mai des, un scurt-circuit curmă toată energia electrică din redacţie. un vuiet ca de stadion se revarsă atunci. docx-urile au dispărut ca şi când n-ar fi fost niciodată. tensiunea arterială generală explodează.

uită-te la ei. stau toţi cu caştile pe urechi, fiecare cu jegul personal depus pe cele două butoane ale mausului. fiecare cu desktopul său personalizat; sunt poze jpeg cu copii mici, cu ceruri înstelate şi insule de smarald, cu cai alergând, cu motociclete şi maşini, cu fotbalişti şi femei fatale. ar fi atâtea de spus despre om şi desktopul său. dar ce ştiu eu…

acesta este wc-ul murdar în care te baricadezi când primeşti veşti proaste la serviciu şi îţi curge sânge din nas. pângăreşti pe jos cu sânge vişiniu, ştergi cu hârtie, îţi vine să vomiţi şi nu poţi vomita. te întorci la tastatura ta cu voma în tine. trebuie sa scrii.

Acestea sunt combinaţiile tale de cifre şi litere. Parolele tale pe care trebuie sa le schimbi o data la trei luni, codurile telefonice şi bancare, user ID, your private question şi your private answer. zadarnic te dai cu capul de pereţi, nu le mai poţi uita. sunt cu tine la mii de kilometri depărtare când priveşti un ocean înceţoşat, sunt cu tine când iei parte la înmormântări, degeaba te amăgeşti, sunt în mintea ta când îţi iese sângele din albii de fericire. mai devreme sau mai târziu te vei întoarce la ele. #1234, Adevarul14, aprilie03, 0000. nu poţi uita, degeaba te dai cu capul de pereţi.

Advertisement